Unu’ pe fata, unu’ pe dos

E timpul sa infrunt iar pagina goala. Forgive me readers, for I have sinned. It’s been almost two weeks since my last post. Asta nu pentru ca sunt mai lenesa in 2010. Ci pentru ca am un nou hobby. Sau poate doua. Totul a inceput cand colega mea Oana a venit la birou cu un fular frumos. “Ce fular dragut!”, ii zic. “Eu l-am facut”, imi zice. “Si mi-am facut si manusi”. Wait a minute! Atat mi-a fost. Mi s-a facut o pofta de tricotat de a doua zi alergam prin nameti sa caut andrele si lana. Si era un viscol naprasnic, nu va mint. Dupa ce am concluzionat ca Dristorul natal e foarte sarac in oferta, m-am dus la o mercerie pe Lipscani. Pentru cei interesati (adica interesate ), pe strada cu Fire, mai sus spre capat, sunt doua mercerii cu tot ce vrei tu. Si mi-am luat o lana frumoasa colorata si iata ce a iesit cateva zile mai tarziu:

Si inca o saptamana mai tarziu:

Asa ca in ultimele saptamani mi-am petrecut mai putin timp cu degetele pe tastatura, si mai mult cu degetele pe andrele. Lumea ma intreaba cum de am rabdare. Nu am nevoie de rabdare, e relaxant si util.

Si ziceam de doua hobby-uri. Al doilea tot in categoria handmade intra. A cata fata oi fi oare care se apuca de facut cercei? Dar despre asta cu alta ocazie.

Dupa ce am invatat ceva Photoshop si ceva html pe net, am descoperit ca onlineul e plin si de tutoriale de impletit sau facut cercei. Netul e extraordinar!