Undrea ne aduce zambetul pe buze

Pentru ca azi e o zi cam trista (lucrez a nu stiu cata zi la rand, mi-e frig, mi-e somn, mi-e sila, d-astea) o sa va zic de ce decembrie e cea mai misto luna din an, chiar daca pentru mine iulie e cea mai cea. Dar am nevoie de ceva vesel, asa ca preiau tagul gasit pe FTW si sa-i dam batai, ca poate m-oi incalzi si eu nitel. Asa, carevasazica, de ce imi place decembrie:

- e o luna comica: “ÃŽn România, luna decembrie, popular, se numeÅŸte Undrea“. Ha, ha! Eu stiu de ce, eu stiu! Pot sa zic? Luna decembrie a fost numita dupa politicianul Elena Udrea, ca omagiu adus parului blond ca zapada si sanilor generosi ca nametii. S-a adugat consoana “n” pentru ca Udrea e numai UNa. Sa nu uitati cumva!

- e luna vinului fiert. Cu scortisoara, neaparat! Am observat ca astia prin baruri baga mai nou fructe in vinul fiert. E un fel de combinatie cu Sangria, destul de nefericita cred eu. Nu-mi plac fructele fierbinti imbibate cu alcool, dar un vin fiert cand afara e ger e un fel de leac minune pentru frigurosi.

- e luna bilanturilor. Ok, poate nu a fost cel mai bun an. Na. Ai ocazia acu’ sa “dai la spate”, cum se spune la ghicitul in carti, si sa-ti faci planuri pentru viitor. Psihologic vorbind, poti sa pornesti in ianuarie cu o atitudine pozitiva si karmatic vorbind daca ai o atitudine pozitiva universul va lucra in favoarea ta.

Trebuie sa spun ca au trecut cateva ore. Am gasit cate un argument la vreo doua ore, asa. Nu ma mai chinui. Nici macar nu m-am incalzit. De asta-mi place mie iulie. Pentru luna calda si frumoasa de vara nici macar nu trebuie sa caut argumente.

…ca si servici

Nu obisnuiesc sa critic foarte dur greselile gramaticale pentru ca, well, nimeni nu e perfect si sunt convinsa ca-mi mai scapa si mie una, alta, din cand in cand. Al doilea motiv pentru care nu sar la gatul celor care fac o greseala este pentru ca sunt de parere ca important este sa transmiti mesajul corect, forma lui fiind secundara atat timp cat de faci inteles.

Dar sunt unele greseli care ma zgarie pe ureche sau retina, depinzand de caz. De exemplu acum, uitandu-ma la tv, il aud pe Radu Morar bagand “si”-uri aiurea printre cuvinte si ma enerveaza. “Ca si avocat sau ca si politician”. Nu, dom’le! E “ca avocat sau ca politician”. E vreo cacofonie pe care incerci s-o eviti? Nu e. Atunci lasa “si”-ul ala sa-si vada linistit de functiile lui obisnuite.

Si inca una pe care o intalnesc des, la oameni care ar trebui sa stie sa scrie cuvantul asta, de multe ori pe bloguri: SERVICIU, fratilor! Se spune si se scrie “serviciu”, nu “servici”, never “servici”.

Atat, carry on now, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Eu tac, sunt la serviciu!

Tara lui “A fost sau n-a fost”

Nici nu ne-am dezmeticit bine din lovitura aplicata (sau nu) in fata si plex de Basescu baiatului, ca acum un nou val de indignare ne cuprinde natia, mass-media si discutiile de la coada la paine: a fost sau n-a fost o caseta cu Geoana? a fost sau n-a fost sex oral in caseta? a zis sau n-a zis Patapievici asta? Pai speculatiile ca Ana Birchall ii executa de fapt, in caseta compromitatoare aparuta acum ceva timp, o mica… placere sefului PSD umbla mai in gluma mai in serios de ceva timp.

Dupa cum bine zice Costi Rogozanu intr-un articol pe tema asta, n-ati vrea mai bine sa ne gandim la guvern? Stiu ca e incitant sa te preocuri de stirile can can, de asta publicatia cu acelasi nume se vinde ca painea calda cand fratii ei mai seriosi mor pe capete. Daaaaar, of, nu vreti sa ma lasati in pace?

M-am saturat de emisiunile cu aceiasi vesnici invitati cu gura mare care dezbat tot timpul ceva legat de “a fost sau n-a fost”: frauda electorala, prietenie intre politicieni si moguli, lovitura in plex, manipulare media in campanie, etc.

Nu vreau sa stiu. Ma doare-n pix. E bine? Nu ma intereseaza ce face Geoana in spatele usilor inchise si daca l-a filmat cineva in timp ce. Nu ma intereseaza nici daca si de ce a zis Patapievici de existenta casetei. E aberant sa nu ma intereseze? E nasol rau ca m-am plictisit de scenarii intoarse pe toate partile despre probleme cu adevarat neimportante?

No, as vrea mai bine sa dezbatem va fi sau nu va fi: guvern in scurt timp, stabilitate politica, vointa pentru iesirea din criza, presedinte validat, zapada de Craciun. Stiti, mass-media da publicului ce publicul cere. Eu cer sa se faca liniste electorala si galagie productiva. Nu de alta dar, in real life, criza chiar ii afecteaza pe oameni si multi n-au job inainte de Craciun. How’s that for important shit, oribilitati de politicieni care sunteti?

Si can can-ul se potriveste, zau, mai bine Simonei Senzual si altor “bombe sexy”. Macar viata lor nu-mi afecteaza buzunarul, sa le dea Dumnezeu sanatate!

Prostânia. Nino-nino, danonino

Incep cu o precizare: asa cum in Romania exista diferite etnii si in Prostânia lumea e diferita. Dar tot Prostânia ramane. Si nu pentru ca era cat pe ce sa-l puna pe Prostanac presedinte, ci din alte motive, mult mai intemeiate.

Cum ar fi articolul asta, in care un olimpic roman de 17 ani isi da cu parerea despre politica. Un baiat care a demonstrat ca are creier suficient si unul care face parte din “crema intelectuala” a generatiei lui, una care peste un an va avea drept de vot. Tot ce spune el e corect: “Nu mă interesează foarte tare aceste rezultate, pentru că oricine iese preÅŸedinte rezultatul va fi acelaÅŸi”, “Majoritatea iau mita electorală, pentru că văd un câştig imediat din mita electorală. Fiindcă ÅŸtiu că oricum nu se va schimba nimic în România”, “Probabil că cea mai evidentă schimbare va fi lipsa pancartelor electorale de pe străzi. Asta va fi singura schimbare”.

Dar prostânii dau dovada, ca de obicei, de incuiere mintala. Iata ce comentarii a primit interviul:

“noroc cu tine doctore ca o ai mare si ca atare nu ti se mai oxigeneaza bine creierul”

“Si vorbi si nimeni-ul de mariusica… sobolan talentat in astrofizica… o putzica mica mica de tot…”

“Baietica candidatilor la presedintie nu li-i se aplica regula comutativitatii , vezi-ti in continuare de matematica si nu te crede prezicator. stai in banca ta , in viata nu-ti ajung doar integralele sau derivatele pentru a gasi raspunsurile potrivite.”

No comment la comentarii, vorbesc de la sine.

Pai adolescentul asta are un pesimism justificat si ingrijorator la adresa tarii in care sta. Vrea sa plece. Observa foarte bine ca nu conteaza cine iese, tot aia e. Si nu pot decat sa presupun ca cei mai multi de varsta lui au aceeasi parere, asta daca le pasa vreun pic.

Oricat as incerca sa nu mai critic Romania, nu reusesc sa-mi infranez pornirile. Stiu ca exista si alte tari cu probleme. Stiu ca exista si parti bune, altfel eram si eu de mult plecata. Dar nu ma pot abtine sa nu ma enervez cand vad mostre atat de clare de marlanie si ignoranta.

Si Prostânia ar trebui sa aiba ca imn o melodie scurta si usor de retinut gen “Nino-nino, danonino”. Pentru ca “Desteapta-te romane” n-are nicio sansa sa-si duca la bun sfarsit apelul. Nu prea curand, anyway.

Colectia de zambete

Oricine ma cunoaste stie ca sunt mare fan al zambetelor. Sau poate nu stiati. Va spun eu acum. Sun un mare fan al zambeterelor sincere, frumoase, impartasite, al zambetelor in oglinda, la magazin, in metrou, in poze, in familie, intre prieteni, intre colegi si, de ce nu, intr-o discutie pe mess. Ce spune un zambet? Am increde in tine, am incredere in mine, sunt binedispus/a si vreau sa impartasesc asta cu tine. Nu vi s-a intamplat niciodata sa va zambeasca o persoana necunoscuta si asta sa va binedispuna instantaneu? Mostrele de bunavointa din cotidian ne fac zilele mai bune. In contrast, incruntarile, expresiile faciale care exprima frustrate, rautate, ciuda, sictir, respingere, nepasare, u name it, ne enerveaza si prost-dispun.

Asa ca preiau cu un zambet ideea lui Catalin de a ne arata dintii! “Showing your tits versus showing your teeth“. Ce alegem? Pai depinde ce vrem sa demonstram si ce vrem sa transmitem. Pe mine ma enerveaza pozele cu buze tuguiate, de exemplu. De ce? Nu sunt naturale si fetelor, va rog sa intelegeti, nu va pun absolut nimic in valoare. Am in minte un exemplu concret. Unei foste colege de liceu ii place sa pozeze cu “botic”. O fata frumoasa, cu un zambet radiant, careia i-a intrat in cap ca doar boticul o face fotogenica. Wrong!

Stiti citatul ala? “Smile, it will make people wonder what you’re up to”. Versus “Fa pe sexoasa, people will know exactly what you’re up to”.

Vorbesc despre fete pentru ca le inteleg poate mai bine psihologia. Dar e valabil si pentru baieti. Un zambet face cat 1.000 de aure de mister, mister!

Completam colectia de zambete? Va alaturati miscarii pro-dinti?

Mai jos, una dintre pozele mele preferate in the whole world. De ce? Simplu. Emana bucurie. Si putin din culisele pozei: incercam sa pozam toate cu “botic”. Iata ce a iesit:

Daca va place ideea, cautati o poza in care zambiti cu gura pana la urechi si trimiteti-i-o lui Catalin. Sau mie. Sau scrieti despre asta pe blog. Si data viitoare cand mergeti la magazinul de la colt zambiti-i vanzatoarei. Sa vedem ce se intampla. Haideti ca e frumos!

Mad Men

Din cand in cand, apare cate un serial care imi capteaza toata atentia si imi da dependenta. Ultimul venit in club: Mad Men.

Mi-a fost recomandat de Andra, care ma ameninta ca mai are un serial care o sa ma innebuneasca. Pana atunci, ma bucur de o calatorie in timp in atmosfera anilor ‘60, de personaje savuroase, dialoguri inteligente si de acel je ne sais quoi al filmelor care te farmeca fara drept de apel.

Sequel

Bun. Mi-am trait clipa de tristete, acum sa vedem ce se intampla mai departe. Pai mai departe o sa se faca maine dimineata. O sa ne trezim, o sa mergem la munca, pasta de dinti o sa aiba aceeasi culoare, tot o sa ninga de sarbatori si vajul politic o sa treaca in cateva zile. Indiferent cine castiga in final jocul asta democratic. Cartile de pe noptiera imi striga ca le-am cam ignorat in ultimele zile. Badea se da atotstiutor la tv, deci nimic nou. Of, asa imi propun sa nu mai pun suflet in porcariile astea!

In schimb, o sa pun ceva suflet in telecomanda si-o sa inchid televizorul. Si mai mult suflet in Sheryl Crow (am ramas setata pe ea pentru moment) cat  ma mai invart prin casa, iar apoi o sa-l iubesc pe Salman Rushdie. Hai si voi. Inchideti televizorul, twitter-ul si discutiile aprinse de pe mess si dedicati-va restul noptii lucrurilor care merita un strop de pasiune.

Tristete

M-a sunat mama la 2 minute dupa exit-poll. Era trista. Tata fuma nervos. Tata, care nu a prea a mai mers la vot la ultimele scrutine scarbit de prestatia jalnica a politicienilor, l-a votat pe Cernea in primul tur. Si nu pentru ca l-as fi convins eu, mi-a zis inainte sa-i spun de preferatul meu. S-a dus pentru ca merita si altii o sansa. In turul II s-a dus din nou. L-a votat pe Basescu pentru ca Geoana i se pare un mascarici si stie ca PSD-ul la putere nu poate fi un lucru bun. Sub nicio forma. Mama si tata sunt tristi in seara asta. Doi oameni care dupa revolutie au facut tot ce le-a stat in putere sa reuseasca in noua democratie. Fara relatii, fara pile, fara mosteniri. Prin munca. Au reusit in mica masura, pentru ca noua democratie a fost cruda cu cei cinstiti si darnica cu hotii. Evident, economia de piata e dura in sine. Dar in Romania ultimilor 20 de ani sansa a fost de partea fostilor comunisti, securisti, pilelor, nepotilor si nu de partea celor cu idei si initiativa. Prea putin si prea tarziu. La 20 de ani dupa revolutie, sa mergi la vot si sa dai tara pe mana PSD-ului, dupa toate prin care a trecut Romania, mi se pare o inconstienta si ne meritam din plin destinul. Dar eu nu stiu. Eu sunt mica, nu am experienta, vorbesc din carti si povesti, din impresii si pareri poate nefondate. Dar mama si tata au suficienta experienta incat sa-i cred pe cuvant. Avem de ce sa fim tristi!