Asa, o mica ultima comunicare. Daca ati votat cu Remus Cernea, paziti-va votul aici. Stim cu totii cam la ce mod se voteaza si se numara voturile in Romania, asa ca sa-l ajutam sa-si contorizeze voturile cat de cat. 
Hai, miscati-va fundurile din pat si mergeti la vot! Odata la 5 ani puteti sa va sacrificati 20 de minute pentru a hotari cine va conduce. Nu va place de niciunul? Votati raul cel mai mic sau anulati-va votul punand mai multe stampile. Dar faceti ceva! Alegeti sau protestati. Traiti intr-o tara pe care o criticati cu fiecare ocazie pe care o aveti. Guess what? Tara e facuta din noi toti. E un tot unitar. Si ca totul unitar sa se schimbe in bine trebuie ca fiecare bucatica sa faca ceva. Azi e unul din momentele in care puteti actiona direct asupra a ceea ce va inconjoara. Mergeti la vot! (si mi-a soptit prognoza meteo ca o sa fie cald si frumos afara)
Aici sectiile speciale unde pot vota cei fara domiciliul in Bucuresti.
Da’ doctorul, independentul Sorin Oprescu, unde a fost in campania asta? Se anunta acum cateva luni cu surle si trambite ca Oprescu va fi un adversar pentru Basescu. Insusi doctorul ne-a tinut in tensiune mai ceva ca la Oscaruri pana si-a anuntat candidatura. Fleosc. Precum operatia doctorului Ciomu, candidatura lui Oprescu a esuat de la radacina. Nu prea l-am vazut pe nicaieri si cand a aparut nu prea a avut nimic de zis. Nu ca s-ar fi deranjat vreodata sa aiba un program electoral, dar putin mai multa valva, ceva show, ce pixul meu?
Ma gandesc la ultima luna de campanie. In afara de bannerele care ne-au sufocat orasele, parcurile, stalpii si blocurile, s-a mai intamplat ceva? Toti s-au ferit de tv ca de gripa porcina, iar aia care au vrut la tv au primit o doza de Flit.
Asa ca ne-am adunat vineri seara cu purcel, catel si entuziasm in fata tvului: cei trei mari candidati se infrunta, in sfarsit!!! 4 meleoane de suftele, manca-ti-as, s-au uitat la cei trei printzisori si ei s-au laudat ca-si tin soacra in casa (wtf? nu e oarecum moral, normal si oamenesc?) si ca il admira pe Tudor Chirila (respect, man, o sa lacrimez mereu pe piesa “Vama Veche”, dar nu mai am 15 ani. Asta e, fara regrete!).
Poate sezonul 2 o sa fie mai palpitant. Incepe in curand. Desi, daca as fi manager de tv, as scoate din grila serialul asta, ca-mi fug toti telespectatorii in Italia.
PS Somebody unplug me.
Gata, pauza de la electorale. E soare afara, desi miroase a iarna. Nu pot sa ma duc in parc, dar imi pun o melodie frumoasa si incerc sa ma relaxez. As avea chef sa-mi scot cartea din geanta sa citesc. Mai am numai vreo 20 de pagini si vreau sa stiu ce mai fac eroinele lui Balzac, una prinsa intr-o iubire “infinita”, zice ea, iar cealalta in rolul de mama si sotie devotata si linistita. Iubitul primeia tocmai a plecat la Paris si a lasat-o nelinistita. Si am ajuns in Piata Victoriei. A trebuit sa las povestea pe mai tarziu luand-o la fuga pe scarile rulante, caci, nu-i asa, deja eram in intarziere.
Vocea Carlei Bruni e numai buna. E calma, calda si putin ragusita. Mi-e somn, mi-e lene, dar sunt in cusca datoriei asa ca va las pe voi cei cu sambata la dispozitie sa v-o petreceti dupa pofta inimii. Daca indraziniti sa v-o irositi in plictiseala, ma supar!
Azi a fost una din zilele alea cand am putut sa dorm pana la 11 jumate. Sweet! Deschid laptopul, fac o cafea si-mi amintesc ca la 12 anuntase Remus Cernea o intalnire la TNB. Sa ma duc? Sa nu ma duc? Ok, ma duc. Am ajuns pe la 12 jumate, liniste. Cativa tineri, unul cu un aparat atarnat de gat, se invarteau pe acolo, parand ca asteapta ceva. Vad lumea iesind de la metrou cu fluturasi verzi, caut sursa, gasesc un impartitor de fluturasi. “Unde-i Remus?”, zic. “Trebuie sa apara”, zice.
Dupa 10 minute vine si prezidentiabilul. Sub geaca, un sacoul raiat peste tricou. Se pare ca s-a hotarat sa-si ia sacoul peste tot sa nu-i mai zica lumea ca n-are tinuta. Aflam si povestea sacoului, pe care l-a cumparat cu o reducere semnificativa pentru ca tipul de la magazin l-a recunoscut. Oamenii de pe strada se opresc, il mai intreaba una alta, omul raspunde serios asupra problemelor tarii. Vine si un mosulica si schimba cateva vorbe. Se pare ca i-a cerut bani, Cernea scoate din buzunar niste bancnote si i le da “Atat am la mine”.
In timp ce scriu, la tv se asteapta marea dezbatere intre marii candidati, iar Vadim tine un discurs anti-Basescu undeva afara. Cernea anunta pe twitter si facebook o noua intalnire la TNB, la ora 19. Fiecare lupta cu armele pe care le are. Si toti se pare incearca sa ingrase porcul in ajun.
L-am intrebat pe Cernea care e imnul lui de campanie. A zambit, eschivandu-se. “Ok, care ai vrea sa fie?”. “Metallica – Orion“. Se opreste un tip student la Stiinte Politice care ii spune ca a lucrat la un sondaj in care ar avea 5-7%. Cernea e incantat. “Ati auzit ce a zis?”
Un baietas mai nespalat, cu o punga de aurolac in mana se apropie de agitatie. Ma intreaba daca asta e de la primarie. Ii zic “nu, candideaza la presedintie”. Nu ma intelege. “Vrea sa fie presedinte”. “Presedintele cui?”. “Presedintele tarii”. Se uita, asa, lung la mine. “Si are voturi?”. “Nu stiu”, zic, “vedem duminica”. “Duminica-s alegeri?”. “Da. Dar tu ce politicieni stii?”. Nu stie. Mai sta putin. “Da’cine are voturi, Basescu?”. Rade. Da, probabil ca are mai multe.
Stafful de campanie se invarte timid prin jur. Unii impart fluturasi si vin cu impresii “de pe teren”. Sunt incantati de orice om care le-a luat fluturasul si s-a aratat interesat. Se vede ca fac ceea ce fac din convingere.
In drum spre casa vad oameni cu pungi de la PSD. Si peste tot fluturasi cu referendumul, cu poza lui Basescu in colt. Ma intalnesc cu un grup de tinerei care impart dintr-astia. Se distreaza, o tipa din grup primeste amuzata o palma peste fund de la un coleg. Nu stiu daca au mult peste 18 ani. Am in mana un fluturas cu Cernea si mi se ofera un schimb pentru el “Iti dau unul de la mine”. Ii zic ca nu vreau. “Neinteresant”. Eh, ce sa-i faci, nu pot fi interesanta 24/24.
In scara blocului, vreau sa las fluturasul langa cutiile postale, spre informarea publicului. “Da-mi si mie, mamica”. Il vrea o babuta. Se uita curioasa la fluturas. “Sa stiti ca e baiat bun”, ii zic, si cu asta basta. Caci am ajuns la lift si aici se incheie povestea noastra. Pentru ca incepe dezbaterea cu zmeii la tv si cred ca va fi distractiv.
Azi m-am balbait. Incercam sa zic criza… si-a iesit gripa..aaa, greva, aaa, criza. GGC. Trei cuvinte isterice, la ordinea zilei. Cuvintele astea incep sa se confunde. Toate imi provoaca un sentiment crescand de je m’en fiche si ma imping sa ma refugiez seara intre casti si o muzica pe cat posibil de linistita.
Pentru ca urmeaza cateva saptamani agitate, cu dezvaluiri care mai de care, cu dezbateri si discutii interminabile, cu cine stie ce alte isterii mondiale straine de scrutinul nostru, anyway. Si cu zile de vot. Apropo de asta, doua articole care mi-au placut, care incurajeaza sculatul din pat duminica si mersul la vot. Asta si asta. Cititi-le daca simtiti ca va incearca lenea sau indiferenta.
Ma intorc la liniste, am nevoie de rezerve serioase!
bine ca mi-ai dat link, alt blog pe... )
