Robotei de pe toate planetele adunati-va! 🙂 Pentru ca e weekend si poate aveti chef sa faceti ceva amuzant, iata oferta mea: 2 jocuri WALL-E. Adica, poate pe weekendul urmator. Acum nu trebuie decat sa va puneti putin imaginatia la incercare: as vrea sa-mi spuneti ce s-ar fi intamplat cu Wall-e daca nu ar fi cunoscut-o pe Eve. Stiu, trist. Sau poate nu. 😀 Voi hotarati.
Daca nu va arde de joaca, treaba voastra. Daca da, 🙂 lasati comentariile mai jos si voi alege doi castigatori, pe 4 decembrie. Adicalea pe 3 la ora 23.59 e ultima voastra sansa.
Asa ca pe 5 Mos Nicolae v-ar putea lasa in ciubotzele un joc foarte simpatic! Cel mai. Good luck! 😀
FINAL ta-da-ta-taaaa! 😯
Mai sa fie! Asa de putina pasiune pentru Wall-e nu mi-as fi imaginat, unde sunt copiii din voi? Unde? 😀
Le multumesc celor care au comentat. Si au si castigat! (aplause 🙂 ) Astfel, cele 2 jocuri Wall-e vin de la Mos Nicolae in ciubotzelele Andrei, pentru misiunea sisifica dar optimista pe care i-a imaginat-o robotelului, si in pantofii lui Mircea, pentru munca sisifica (dar placuta sper 😀 ) pe care a depus-o el insusi. Felicitari si joaca placuta!
Iete, la asta nu ma asteptam – sa organizezi concurs pe blog. Bravo. 🙂
Felicitari si pentru plugin.
Mi se pare un joc foarte simpatic pentru sambata dimineata, la cafea. Ar fi fost asa: ar fi facut curatenie milioane si miliarde de ani, pana cand viata ar fi evoluat iar pe planeta.
Pasul 1: ma uit la wall-e
@Catalin Mda, I’m full of surprises 🙂
@Ioana Pasul 1 is a very fun must 😀
Wall-E era ancorat in rutina zilnica. Numai gandacelul ii tinea companie in treburile lui de a salva planeta Pamant de la mizeria ce se asternuse din cauza comportamentului uman.
Zi dupa zi compacta gunoiul transformandu-l in niste gramajoare perfect cubice. Memoria lui programata dadea randament chiar si in situatiile cele mai grele de intemperii. Era neobosit si singurul sau scop era sa scape planeta de reziduuri. Microcipurile sale erau anti-ruginire si asta ii garanta o perioada de „valabilitate” de aproape 2.5 milenii. Nu era foarte mult, avand in vedere ca alti roboti speciali de sondare a solului sau roboti de spionaj erau facuti sa reziste pana la 100. 000 de ani si in conditii inumane, de la temperaturi de – 746 de grade Roster ( echivalentul a – 146 de grade Celsius) pana la temperaturi ridicate, ce se gaseau numai in cuptoarele furnalelor ce topeau metalele diamantate de pe Aradinos- planeta metal), temperaturi ce atingeau si 24. 500 de grade Roster.
La capitolul acesta Wall-E nu era asa performant, insa acel Wall-E de pe planeta Pamant era cu totul special. Chiar daca nu fusese inzestrat cu capacitati nemaintalnite pentru gandirea umana a secolului XXI, robotelul era capabil de un lucru fabulos. Un lucru atribuit numai rasei umane si a raselor superioare de Anterocotodis ( un fel de primate venite din Galaxia Lugonengilor), si anume SOCIALIZAREA. Wall-E era apt de a socializa cu gandacul, ce-i devenise prieten de-a lungul timpului, un prieten fidel ce-i intelegea toate nevoile lui de robot. Nevoia de a colectiona, nevoia de a se repara cand o piulita sau un bec i se strica, nevoia de a simti pe cineva in preajma. Nevoia de a simti pe cineva in preajma?? Nu cumva acest lucru era caracteristic oamenilor? Si de ce Wall-E al nostru simtea aceasta nevoie.
E simplu… cel putin pentru noi, pentru el nu era foarte simplu sa inteleaga. Cand era in procesul fabricatie, companie HardSoft Inc. , inlocuise din greseala cipul de intentie cu cipul de sentiment, un cip ce-i dadea acestui Wall-E special puterea de a „rationa” in limita unor parametrii bine definiti. Asta il facea pe eroul nostru sa inteleaga ca desavarsirea lui ca fiinta robotica se facea numai in cazul in care acesta isi gasea perechea. Isi recunoscuse siesi ca avea un termen limitat de functionare identificat la om cu „viata pamanteasca”. Pentru el era decat un termen pe care trebuia sa-l respecte, ajungand sa-si implineasca visul, visul de a-si gasi perechea.
Dar cum putea Wall-E, care era singur pe planeta sa-si gaseasca o jumatate care sa-l ajute sa-si indeplineasca telul.
Cazu pe ganduri, foarte trist, cand si-a dat seama ca nu avea cum. Se uita mai mereu spre cer sa vada daca cineva va ateriza pe pamantul plin de moloz. Si astepta zi si noapte. Zi si noapte. Nimic nu se vedea venind.
Pana intr-o zi in care, iesin din nou la rutina zilnica a muncii a observat absenta prietenului lui gandac. A inceput sa-l caute peste tot, dar nimic!
Era o zi confuza pentru el. Gasise saracul gandac intins, cu picioarele in sus. Murise? De fapt, i se terminase perioada de folosinta. Gandacul nu era atat de rezistent ca si el la exploziile solare ce se anuntasera in Sistemul solar.
Wall-E ramasese fara niciun prieten, ramasese de-a dreptul singur in imensitatea planetei, ce-l inconjura parca sufocandu-l ca un sarpe boua constrictor.
Ce era de facut? Totul era trist in jurul lui si nimic nu se ivea pentru a-i alina durerea.
Cipurile de emotie si gandire i se dadusera peste cap, Wall-E nu mai suporta durerea mecanica asa ca a ales in cele din urma sa se deconecteze… singur. Wall-e statea acum in decorul sinistru, plin de gunoaie. In fapt si el devenise decat o piesa al intregului muzeu, ce fusese o data faimoasa Planeta Pamant.