Maries moare, statul rezista

M-am ferit sa mai scriu pe chestii de politica pentru ca cea romaneasca e un mare cah! Am stat calma zilele astea cand s-au destramat coalitia si guvernul pentru ca nu mai e nimic care sa merite comentat. Am incercat sa nu ma enervez prea tare, dar odata si-odata trebuia sa-mi sara tandara. Si asta s-a intamplat cand am citit ca Teodor Maries are peste 60 de zile de greva a foamei. E in greva foamei si e la un pas de moarte pentru ca statul nu respecta decizia CEDO de a inmana Asociatiei 21 Decembrie copia integrala a documentelor din dosarul revolutiei.

Statul e in mainile unor ipocriti care se fac frate cu dracul ca sa treaca puntea. Orice angajament luat in fata noastra e nul pentru ei, toti, fara exceptie. Ce e de facut? Cum sa-i dai jos cand n-ai pe cine sa pui in loc?  Maries moare pentru o idee, statul moare pentru ca noi n-avem idee pe cine sa punem la conducere – sau, de fapt, n-avem nicio putere.

In the meantime, in tara hobbitilor, Geoana se crede noul Stapan al Inelelor.

De la Stewie citire: You make me physically sick to my stomach, and I wish that you would get a heart attack.

Compunere

Iata ca toamna, al treilea anotimp al anului, a venit. Sau cum incepeau compunerile mele din primara, care apareau ca tema acasa, inevitabil, de patru ori pe an. Stiti ce-mi place mie? Nu, dar va zic. Imi plac primele semne ale fiecarui anotimp. Primavara sunt mugurii din tufe si soarele pe peticele de pamant uscate, mirosul de proaspat si promisiunea verii . Vara e prima data cand ies in tricou si nu mi-e frig. Toamna e soarele portocaliu si primul miros de frig, de racoarea bine meritata dupa canicula. Si apoi prima ninsoare. Atunci cand toata lumea tace. Toti. No, dude, I’m no high.