Madalina m-a intrebat cui ii datorez pofta de citit. Prima persoana la care m-am gandit a fost bunica. Ea imi povestea cum atunci cand s-a mutat de la tara, dintr-un sat de pe langa Suceava, la Bucuresti, cu bunicul care lucra in armata, a descoperit ca-i placea sa citeasca. Avea 19 ani, cateva clase si o vecina cu o biblioteca pe care i-a citit-o din scoarta in scoarta. Cand s-a intors la Suceava cu doi plozi si serviciu la fabrica, statea noptile si sorbea carti imprumutate sau cumparate “pe sub mana”, chiar daca a doua zi o parcurgea pe jumatate adormita. Era mandra ca un medic i-a zis odata ca ar fi trebuit sa se faca avocat pentru ca avea tot timpul foarte multe argumente. Mi-a repetat si m-a convins ca trebuie sa citesti pentru a putea purta o discutie, cu oricine, pe orice tema. Ma invata in fiecare seara cate o strofa din “Luceafarul” cand aveam vreo 3-4 ani si-si amintea mai bine decat mine ce se intampla in “Ion”, desi citise romanul cu ani buni in urma, iar eu doar cu cateva saptamani inainte.
Mi-au placut intotdeauna bibliotecile, rafturile lungi cu carti mai noi sau mai vechi. Stateam ore intregi si citeam titlurile cartilor, pana ma hotaram intr-un final pe care s-o mut pe noptiera. Orice mica modificare care se producea in bibliotecile din familia mea, o observam la cateva secunde dupa ce intram in camera.
Si citesc, in unele perioade mai mult, in altele mai putin. Ca orice pofta, cea de citit variaza de la perioada la perioada si de la carte la carte. Dar nu pot fara cateva carti pe noptiera, fara una in geanta, in tren, in vacanta, pe oriunde. Rareori pierd noptile cu o carte in mana, le pot numara pe degete. Dar o carte care-mi place e cel mai bun refugiu posibil.
Si pentru ca e o leapsa, o dau mai departe tuturor celor care au chef de scris pe subiectul asta.
PS Vorbind de refugii, vreau o gradina cu soare si o umbrela mare colorata. Si o limonda cu gheata.
Mai ales luni dimineaţa sau chiar marţi la prânz. Miercurea e mai ok, cumva ce-i mai greu a trecut. Miercurea e talia saptamanii, e subtire, unduitoare. Ma rog. Am descoperit o metoda de a avea weekenduri lungi. Secretul este sa te culci vineri-sambata noapte dimineata, adica atunci cand cerul e deja inundat de zori. Apoi a doua zi te faci ca esti cu treaba si te trezesti pe la un 10. E perfect, incercati. Nu conteaza ca luni dimineata aveti nevoie de o tona de cafea si vointa pentru a functiona. Pana va dezmeticiti e miercuri. Si miercurea e frumoasa, v-am mai spus.
Niciodata nu stii ce se ascunde in spatele mastii banale pe care o poarta Racul. Sunt cunoscuti in special pentru crimele din pasiune pe care le comit cu foarte mare violenta. Pot sa ucida de mai multe ori, orbiti de furie, gelozie sau frustrare, apoi sa lase urme pe corpul victimelor, ca semn distinctiv. Racul poate sa fie criminal in serie, psihopat, sociopat. Oricum, este clar ca ceva necurat se intampla in mintea lui.
Pentru ca nu am un buton de inchis urechile, le astup cu muzica. Am dat peste piesa asta, e ca o gura de aer in harmalaia din jur. Poate aveti si voi nevoie de o pauza.
Citeam zilele trecute ca muzica iti poate schimba starea in 50 de milisecunde. Ca intr-un film de actiune, pam bam! Gata, te simti mai bine sau mai prost. Pe langa faptul ca mi-a ridicat moralul de un catralion de ori x 2, imi place muzica si din alte motive. Daca stii ce piesa sa pui iti poti scoate prietenii in club chiar daca n-au chef (muhahaha!). Sau ii poti face sa viseze langa tine, caci, nu-i asa, visele impartasite sunt mai frumoase.
Dincolo de manipularile astea la scara mica, am observat de ceva timp ca muzica din unele magazine te face sa cumperi. Pentru ca muzica altereaza modul in care vezi realitatea, zice intr-un studiu. Nici nu e necesar sa faci studiul. Observati cum vi se schimba starea cand intrati intr-un magazin unde muzica e data destul de tare si e aleasa cu cap. Se intampla mai ales in magazinele de imbracaminte. Hainele ti se par dintr-odata ceva mai cool si esti mai predispus sa cumperi pentru ca muzica te relaxeaza, de binedispune si te face sa asociezi produsele cu starea aia. Ta-daa!
Aaaa, si eu mai am o teorie: ca muzica din cluburi te face sa cumperi chestii cu alcool in ele. E neverificata, stiintific vorbind. Si totusi, cati o pot nega?
Vorbesti cu mine si simt cum ma iau dracii. Da, dracii aia care survin pe fond de stres si alte prostii dintr-astea contemporane. Nu sunt nervoasa, am dormit suficient si am mancat trei mese pe zi ca la carte, prima la micul dejun oua cu paine prajita si un ceai bun cu miere. Si cum lumea mi-e draga o sa ma trezesc cu ecranul negru in fata ochilor sau albastru ca are si haine de weekend. Sa mai ascult odata piesa aia ca asa-i de frumoasa. Ce-i de facut?
Cel mai comic e ca acum recitesc si-mi imaginez dracii dansand pe-aici. Nu-s asa de urati, sunt ca aia din desenele animate care stau pe umarul opus ingerului. Ce expresie: “ma iau dracii”. Asa, si unde te duc?
Unii oameni sunt acum in tren. Stiu cel putin doi. Altii poa’-s in avion sau taxi si toti se tot duc undeva. Sa se bucure, sa admire, sa agate, sa cucereasca noi teritorii fizice sau de-altele. Asa, si? M-am hotarat, asta vreau sa stiu: asa, si?
Sabina: @Ioana pai ti-am dat, poate scosul din letargeala functionea za...
Ioana: Te-am scos din letargeala bine ca mi-ai dat link, alt blog pe...
)
