Ajunu’

Ninge!

Carol of The Bells

Au

Au, as in interjectie. Ma doare imperceptibil. Inima. Ma doare imperceptibil si ma sufoca usor, dar dau vina pe o simpla raceala. Trecatoare. M-am nascut cu o malformatie. Psihica. Sunt romantica si alte cateva lucruri inoperabile. Asa ca ma doare imperceptibil. Si capul. Stop.

Promisiuni si urecheala

De sarbatori avem mai mult timp liber. Sarbatorile marcheaza un final si un inceput de an. Avem vreme sa ne gandim si pretextul perfect sa ne facem bilanturi. Ce-a mers anul asta, ce n-a mers, ce-am vrea sa fie mai bine sau altfel. Si dupa cum stim cu totii foarte bine, promisiunile sunt facute pentru a fi incalcate, iar cele pe care ni le facem noua sunt cu atat mai usor de uitat, pentru ca nu e nimeni sa ne traga de urechi. Asa ca aici vin eu si va provoc sa spuneti 3 lucruri pe care ati vrea sa le faceti (sau sa nu le faceti) in 2009.

Eu, de exemplu, imi propun ca la anu’:
- sa fiu mai putin rautacioasa cu lumea care n-are nicio vina
- sa cheltui mai putin pe cafea, suc, tigari, sandviciuri de la tonomat si prostii din gama asta de produse
- sa plantez macar un copac si sa incep sa reciclez

Dau mai departe lui Catalin, Simonei, Madalinei si tuturor celor care au chef sa-si impartaseasca din promisiunile de anul nou. Warning: prin publicarea promisiunilor, oricine observa incalcarea lor va poate trage de urechi

Si o piesa care azi mi-a placut mai mult decat in alte zile. Poate va ajuta, pare buna pentru partea cu introspectia .

David Grey – This year’s love

Vacanta de iarna

Somnul este o chestie extraordinara si nu iti dai seama de asta decat atunci cand esti privat de el. Cum, in general, am impresia ca nu am timp sa fac tot ce as vrea sa fac in cele cateva ore ale zilei, fur din noapte. Si fur cate putin, cate putin, pana intr-o zi ma duc cu cearcane la farmacie, cer vitamine, si dup-aia ma prabusesc intr-un somn de 20 de ore. Nu e sanatos? Nu stiu. Eu zic ca e sanatos ceea ce te face sa te simti bine (drugs not included, kids ). Si eu ma simt bine cand in cele 24 de ore am timp si de munca, si de prieteni, si de muzica, si de o carte, un film, etc. Revenind la ce vroiam sa zic de fapt, in vacanta somnul devine una dintre distractiile principale. Dorm dupa pofta inimii, recuperez, ceasul nu suna amenintator la nicio ora si cand am dormit indeajuns, mai dorm putin sa fac rezerve.

Ai mei se uita mult la televizor. Adica e deschis non stop prin camere, prin bucatarie. Nu ma pot feri. Si cam tot ce emana el imi aminteste de ce in fiecare luna ma gandesc sa merg sa-mi anulez abonamentul la cablu. Teleshopping, concursuri idioate (o fata tipa ca din gura de sarpe sa sunam acuuuuuuuuum), emisiuni in reluare, seriale proaste in reluare si filme care sunt date in perioada sarbatorilor in fiecare an, de 20 de ani. Pe HBO, in ultimul timp, nu prea gasesc nimic interesant. Si de putinele dati cand deschid tvul, pe HBO sunt aceleasi filme. O fi o coincidenta sau postul nu mai e ce-a fost (si-l prinzi si fara abonament special, mai nou).

Mancarea mamii ramane cea mai buna orice ar fi. Numai mancarea pe care o facea bunica poate concura. Somnul si hranitul, lucrurile pe care le fac complet anapoda pe cont propriu, isi reintra in drepturi dupa un drum semi-plictisitor de 7 ore. Si cum mama ma prinde pe-acasa din ce in ce mai rar, in cele cateva zile imi face toate felurile de mancare care-i trec prin cap. Nici nu termin bine de mancat de dimineata, ca deja ma intreaba ce vreau sa mananc la pranz si daca n-am nicio idee (cum se intampla de obicei cand merg sa cumpar mancare la supermarket) are ea o lista de posibile bunatati. I’m lovin’ it!

Sunt in vacanta. Nu pot sa-i zic concediu. Concediu e o perioada scurta, insuficienta, de care ai parte doar de 2-3 ori pe an. Concediu e un cuvant meschin, de oameni mari. Si eu sunt adult, dar nu om mare! Deci ma duc in bucatarie la mama sa beau lapte cu cacao.

Am vazut un film super tare. Deci…

Ii stiti pe dudes-ii aia carora le place (la nebunie) sa povesteasca faze din filme? Dar nu o poanta rapida, asa, ci bucati intregi, care probabil in original erau amuzante, dragute, hilare, dar care devin de neinteles la a doua mana. Cum filmele romanesti, si comice pe deasupra, sunt floare rara, povestile vor veni din filme americane. But it’s common knowledge ca glumele traduse nu au acelasi farmec, asa ca aceste persoane se vor chinui sa redea dialogurile in engleza si vor esua lamentabil. Cand rasufli usurat si zambesti de complezenta prefacandu-te ca ai inteles si apreciat efortul, pazea! Ne mai amintim o faza demna de redat! And she was like, and he was like… Baaaaaaaaaaaaaaaai!

Ma gandesc ca poate reclama asta arhihipercunoscuta nu a ajuns inca la toata lumea. Doua puncte

Da(-ti) un sange de ajutor!

Stiati ca prin donarea de sange creste imunitatea organismului, iar riscul de paralizie si accident vascular scad cu 30%? Mai inteleg ca in cazul unui accident corpul tau va reactiona mai eficient impotriva socului pentru ca va fi obisnuit cu pierderea de sange si inlocuirea lui. Nu stiam chestiile astea (poate ar fi trebuit sa le invat la biologie la un moment dat?). De fapt, e prima data cand citesc pe larg despre donarea de sange: de ce, unde, cum etc.

O sansa pentru viata este o campanie mai mult decat binevenita in conditiile in care, in momentul de fata, 1 din 3 persoane nu primesc transfuzii atunci cand au nevoie de ele.

Eu voi merge sa donez, chiar daca e posibil sa nu ma incadrez in limita de greutate ). Dar nu e problema, bag cateva shaorma pana atunci si rezolvam. Poate iti faci si tu timp

Intr-o alta ordine de idei

April March – Chick Habit

Constructorii

Unele zile sunt pur si simplu seci. Atat de pline, si totusi lipsite de orice gand sau sentiment propriu. In afara de ocazionalii nervi, care nu fac decat sa sape si mai adanc in coaja. Si atunci craniul devine instabil, si mai instabil, si mai instabil, pana se pravaleste in bucati egale paralelipipedice si nu mai poti sa spui nimic. Cel mai nasol e daca aschiile care au sarit in procesul de destabilizare au speriat toate mainile care ar putea acum sa reconstruiasca. Logic.