Epidemie de love si big kiss

teodora sent you a big kiss!
simonik14011 sent you a big kiss!
alina sent you some love!
mihai sent you a big kiss!
adrian sent you a big kiss!
gabi sent you some love!

Sunt agresata virtual cu iubire si pupici pe toate conturile mele de mail. Imi inchipui ca daca intru pe linkurile alea fie imi omor calculatorul (asa ca astept pana la munca ), fie, mai rau, trimit aceleasi urari de bine tuturor din agenda mea. Asa ca, va rog, pentru binele miscarii hippie si al conceptelor de kiss si love, nu va mai atingeti de mailurile astea!

later edit: barbu titi sent you a prayer! asta e speciala, de post, nu?

Marile asteptari

Cand eram mica asteptam cu foarte mult entuziasm saptamana la mare. Mergeam cu ai mei in fiecare vara la Mamaia (cu mici exceptii) si era singurul moment din an cand aveam voie sa-mi dau unghiile cu oja, ca mama, puteam sa imi etalez veleitatile de mare inotatoare si nu trebuia sa-mi fac teme. Cand eram mica ma bucura nespus orice drum cu masina pentru ca aveam ore in sir sa ascult muzica, sa ma uit pe geam si sa-mi imaginez povesti.

Cand eram mica nu ma gandeam ca poate la mare o sa ploua, nici la un posibil accident de masina.

Asteptarile pe care le-am avut, in general, de la diferite situatii, s-au diminuat in timp. Am invatat sa astept ca o situatie sa se consume si sa ma entuziasmez dup-aia daca a mers bine. Lucrul asta nu ma fereste neaparat de dezamagiri, dar atenueaza ceva din efectul lor.

Sunt totusi cateva mari asteptari pe care le am si pe care nu reusesc sa le temperez in ciuda diferitelor experiente prin care am trecut. Ma astept, de exemplu, ca oamenii sa nu minta, sa nu triseze si sa dea dovada de fair-play. Ma mai astept ca bunul-simt si calitatea sa fie rasplatite. Ma astept ca cei din jurul meu sa se tina de cuvant. Citind paragraful asta imi dau seama ca cer putin cam mult, dar, dupa cum ziceam, mari asteptari ce nu pot fi temperate.

Asaaaa, si revenind la copii si basmele lor, trebuie sa recunosc ca il astept pe Fat Frumos. Si desi imi vin acum in minte multe comentarii ironice si realiste la adresa mea, ma abtin (cu greu). E si asta o mare asteptare care cred ca e impartasita de toata suflarea feminina, in afara de cele care o asteapta pe Ileana Cosanzeana.

Manele de calatorie

Am mers zilele trecute cu trenul. Intr-un vagon de intercity, in compartimentul ala comun gen salon. Era 8 dimineata, dormisem putin si nu avam chef decat sa citesc si sa adorm la un moment dat. Nici nu plecam bine din gara ca un tip se gandeste sa-si foloseasca telefonul performant pentru a asculta manele. Cat se poate de tare! Cele doua fete din fata mea ridica ochii mirate, una isi pune castile si cealalta se resemneaza si se intoarce la carte. La a patra manea melodioasa n-am mai rezistat si m-am dus la el. L-am rugat frumos sa asculte la casti daca are de ascultat. Si-a mijit dintii languros: “Nu-ti plac manelele, asaaaa-i?” I-am explicat ca ma deranjeaza muzica tare, in general, acolo unde fiecare ar trebui sa-si vada de treaba lui. Spre mirarea mea si-a cerut scuze si muzica a incetat.

Asta imi aminteste de toate datile cand am vrut sa ma iau de diferiti indivizi care isi aruncau gunoiul in metrou, in lift, samd. Sau atunci cand am vazut o fata cu o mama care se dadeau in supermarket cu un gel atibacterian dintr-o sticluta ce probabil a fost cumparata de cineva mai tarziu.

Nesimtiti sunt pe toate drumurile. Oare daca le zicem ceva inceteaza? Cred ca merita sa incercam, chiar daca e posibil ca in loc de scuze sa primim o injuratura zdravana.

Start again

Placebo – English Summer Rain

Playback politic (po’ sa faca si o surdomuta)

Tineri, sau ceva mai batrani, au incantat salile de spectacol de la Eurovision pana la Pocreaca de Jos. Artisti de seama ai natiunii au incins o hora politica in cautare de ce? De bani, de prestigiu? Cu ce i-au ademenit? Pe bune, nu prea reusesc sa-mi explic de ce unele tinere sperante si alti batrani consacrati s-au bagat in politica. Eu pe aia cu “vreau sa schimb ceva” nu o cred. Iar discursurile lor mi se par false si prost interpretate. Spun exact ce spun si colegii lor de partid, numai ca fara aceeasi convingere. Le vad buzele miscandu-se si tot ce aud e “Stiu ca nu prea am ce cauta aici, dar totusi incerc”.

Acasa ninge

Dupa ce am vazut la televizor masinile blocate in zapada prin Maramures, am aflat ca daca sterg geamul aburit o sa vad zapada si afara. Pe masini, pe copaci, nu multa, dar suficienta. Din intamplare, citesc o carte care se numeste “Zapada” (Orhan Pamuk) si-mi amintesc de un fragment frumos peste care am dat aseara:

“Existenta fiecaruia dintre noi ascunde o asemenea harta si un asemenea fulg de zapada si se poate demonstra, prin analiza stelei de zapada proprii fiecarui om, cat de diferite, de stranii si de greu de inteles sunt, in realitate, fiintele umane care, vazute de departe, par sa semene una cu alta.”

friday fun

Nu, vinerea asta nu sunt dancing queen, nu-mi dau branci la coada la bar cu nerabdatorii de Mojito la un kil’, nu am bratara colorata la mana sau stampila pe incheietura, nu ma enervez cu un taximetrist care crede ca daca am iesit dintr-un club nu mai stiu drumul cel mai scurt pana acasa…

Vinerea asta am mancat tocinei cu smantana, am jucat table si pentru prima data in ultima luna probabil voi adormi inainte de 2 dupa ce voi fi citit mai mult de o pagina. Silent good quality fun!

De sezon

“The best argument against democracy is a five-minute conversation with the average voter” (Winston Churchill)